Astazi a trecut in nefiinta poetul, publicistul, textierul și omul politic Adrian Paunescu. Din aceste multe titulaturi, poporul roman trebuie sa il pastreze in amintire mai ales, drept cel mai mare nationalist roman contemporan. Un om care si-a dedicat viata unui crez national, un om care a aprins o Flacara pe care nu au putut-o stinge nici liderii comunisti si nici chiar actualii politicieni care i-au luat pe nedrept( dupa cum spune chiar insasi poetul) 15% din dreptul sau de proprietate, de viata, de libertate. A intretinut vie Flacara Romaniei Mari, ca un soldat demn si mandru al unui popor inimos, a insufletit credinte ale unor mari ostasi ai neamului romanesc Avram Iancu, Stefan cel Mare, Tudor Vladimirescu etc.
Dumnezeu sa te aiba in grija maestre, vei ramane printre noi cu poeziile tale si te asiguram ca Flacara ta aprinsa cu multi ani in urma, nu se va stinge NICIODATA.
20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București.
Repetabila povară
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.
Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.
Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.
Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
vineri, 5 noiembrie 2010
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Acum 18 ani....
Acum 18 ani doi "luptatorii" ai limbii romane au decedat intr-un accident rutier dubios undeva langa Bucuresti. Uitandu-ma la jurnalele televiziunilor de astazi am observat foarte putin interes pentru acest subiect. Poate in goana dupa globarizare, integrare si alte "fenomene" asemanatoare uitam de crezurile simbolurilor nationale, de spiritul national, de crezul natiunii romane UNITE.
Trist este deasemenea faptul ca in aceste zile se dicuta la modul foarte serios ca in judetele Covasna si Harghita limba romana sa se studieze ca obtionale alaturi de limba engleza sau germana.
"Suntem in cuvant si-n toate/floare de latinitate" va spun ceva aceste versuri domnule Funeriu?!!
....respect for Sasha
Trist este deasemenea faptul ca in aceste zile se dicuta la modul foarte serios ca in judetele Covasna si Harghita limba romana sa se studieze ca obtionale alaturi de limba engleza sau germana.
"Suntem in cuvant si-n toate/floare de latinitate" va spun ceva aceste versuri domnule Funeriu?!!
....respect for Sasha
miercuri, 27 octombrie 2010
A fost ziua Z, ramane cum am stabilit.........
A mai trecut o zi, guvernul Boc nu a cazut, bugetarii isi striga foamea in continuare in strada, politicienii inca dezbat vrute si nevrute. Multe lucruri se pot spune despre guvernul Boc(care fie vorba intre noi este cel mai prost si mai corupt guvern post-decembrist, despre Basescu, Udrea, Anastase, Ponta etc.) insa nu stiu cati dintre ei se gandesc la profesorii care au intrat in greva foamei, la pensionarii care traiesc cu 300 ron/luna sau bugetarii cu 400 ron.........sincer nu stiu. Cum o fotografie face cat o mie de cuvinte un filmulet face cat vreti dumneavoastra, va recomand videoclipul urmator.....
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Noua lege a pensiilor!!
S-a votat o noua lege referitoare la iesirea la pensie.
Conditiile de pensionare sunt trei si trebuie indeplinite simultan:
1. sa ai ambii parinti decedati;
2. sa ai greutatea egala cu varsta;
3. sa primesti telegrama de la parinti ca au nevoie de tine.
Altfel......la munca!
by. mioritice.com
Conditiile de pensionare sunt trei si trebuie indeplinite simultan:
1. sa ai ambii parinti decedati;
2. sa ai greutatea egala cu varsta;
3. sa primesti telegrama de la parinti ca au nevoie de tine.
Altfel......la munca!
by. mioritice.com
luni, 18 octombrie 2010
joi, 14 octombrie 2010
Similitudini.
De doua zile Ministerul Finantelor Publice este sub "asediu", o actiune spontana a paralizat unul din cel mai important minister al Romaniei. Nu ma voi lasa atras in capcana portocaliilor, liberalilor sau a pesedistilor despre ce inseamna stimulent, dreptul de a protesta etc. vreau insa sa remarc fatul ca: invatamantul e in strada, sanatatea e in strada, politia de asemenea, mai lipsea un singur sector si anume fuctionarii de la finante, cei care asigura in mod normal interfata dintre putere si cetateni sau daca vreti GUVERNANTI si GUVERNATI. In timp ce politicienii se cearta, ROMANIA anului 2010 este in deriva. Cineva spunea ca "istoria se repeta", o poezie extraordinara a lui George Cosbuc pare sa reinvie in vremuri nesigure. Va redau mai jos intreaga poezie, insa actualii guvernanti ar trebuii sa tin bine minte urmatoarele:
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
George Cosbuc, Noi vrem pamant.
Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt;
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sânt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat
Noi vrem pământ!
N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
George Cosbuc, Noi vrem pamant.
Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt;
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sânt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat
Noi vrem pământ!
N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
miercuri, 6 octombrie 2010
Educatia incotro....?!
Dupa o perioada indelungata de absenta scriptica, am revenit mai vioi, mai atent la cei din jur, mai pragmatic si sper eu mai inrait de atmosfera carpato-danubiano-pontica actuala.
Ieri 5 octombrie a fost ziua educatiei pe plan mondial, un prilej de sarbatoare a tuturor profesorilor, invatatorilor, educatorilor dar mai ales al pedagogilor(notiune de mult uitata in goana dupa propria indestulare), insa de vreo 3 ani incoace, in aceasta zi, profesorii ies in strada pentru a-si striga in fata vremelnicelor stapaniri FOAMEA. Poate este un termen dur, dar este greu de imaginat cum un profesor debutant poate sa profeseze cu 650 ron in buzunar sau un profesor cu vechime de peste 20 de ani isi primeste fluturasul pe care scrie 1300 ron. Masurile actuale aplicate de cel mai prost guvern postdecembrist pot fi catalogate dupa parerea mea drept ATENTAT LA SIGURANTA NATIONALA.
Pedagogii pregatesc copii pentru viata si isi striga FOAMEA, alti "profesorii" isi inlesnesc calea "dezvoltarii finaciar-profesionala" prin adoptarea unui servilism politic. Nici nu mai stiu care culori sunt principale( rosu, portocaliu, galben), insa Keynes de-ar mai fi trait s-ar fi minunat de discipolii cu ideii nastrusnice si bolnavicioase.
Scoala este prin definitie un mediu apolitic, dar minune ce sa vezi; de la rectori, decani, lideri ai studentilor si pana la portar, toti sunt fascinati de instrumentul "demonic" al puterii absolute: MANIPULAREA. Constat cu stupoare faptul ca promovarea cultului personalitatii( vezi bursele Sf. Asteapta) inca este la moda in Romania si merge mana in mana cu ridicarea falselor valori la rang de etaloane academice.
Studiu de caz pentru dumneavoastra:
-cum explicati faptul ca la o renumita scoala doctorala de economie din "tara lui Creanga" un candidat reuseste sa devina doctorand cu o nota de 3,50?
-cum explicati faptul ca un candidat respins in prima sesiune de examene la doctorat datorita prostiei, mediocritatii si a unui caracter imoral(scaldat in multe scandaluri cu luare si dare de ............) poate fi admis dupa "renumarare"(dupa o prima teza ridicola, revine dupa "pauza" cu una de top)?
Poate ne meritam soarta, poate asta e tara pe care o merita, o tara cu conducatori dementi, dezumanizati si bolnavi. Pentru cei care se mai simt inca sanatosi cred ca mai exista doar 2 solutii: o noua revolutie(problema e ca nu avem cu cine sa schimbam) sau cautarea fericirii pe alte meleaguri.
P.S.
1.Astept raspunsuri pentru studiu de caz.
2.Poate cei care se regasesc printre subiectii studiului de caz vor primi si niste burse de la statul roman(adika de la NOI) pentru "studiu intens".
Traim in Romania, inca....
Ieri 5 octombrie a fost ziua educatiei pe plan mondial, un prilej de sarbatoare a tuturor profesorilor, invatatorilor, educatorilor dar mai ales al pedagogilor(notiune de mult uitata in goana dupa propria indestulare), insa de vreo 3 ani incoace, in aceasta zi, profesorii ies in strada pentru a-si striga in fata vremelnicelor stapaniri FOAMEA. Poate este un termen dur, dar este greu de imaginat cum un profesor debutant poate sa profeseze cu 650 ron in buzunar sau un profesor cu vechime de peste 20 de ani isi primeste fluturasul pe care scrie 1300 ron. Masurile actuale aplicate de cel mai prost guvern postdecembrist pot fi catalogate dupa parerea mea drept ATENTAT LA SIGURANTA NATIONALA.
Pedagogii pregatesc copii pentru viata si isi striga FOAMEA, alti "profesorii" isi inlesnesc calea "dezvoltarii finaciar-profesionala" prin adoptarea unui servilism politic. Nici nu mai stiu care culori sunt principale( rosu, portocaliu, galben), insa Keynes de-ar mai fi trait s-ar fi minunat de discipolii cu ideii nastrusnice si bolnavicioase.
Scoala este prin definitie un mediu apolitic, dar minune ce sa vezi; de la rectori, decani, lideri ai studentilor si pana la portar, toti sunt fascinati de instrumentul "demonic" al puterii absolute: MANIPULAREA. Constat cu stupoare faptul ca promovarea cultului personalitatii( vezi bursele Sf. Asteapta) inca este la moda in Romania si merge mana in mana cu ridicarea falselor valori la rang de etaloane academice.
Studiu de caz pentru dumneavoastra:
-cum explicati faptul ca la o renumita scoala doctorala de economie din "tara lui Creanga" un candidat reuseste sa devina doctorand cu o nota de 3,50?
-cum explicati faptul ca un candidat respins in prima sesiune de examene la doctorat datorita prostiei, mediocritatii si a unui caracter imoral(scaldat in multe scandaluri cu luare si dare de ............) poate fi admis dupa "renumarare"(dupa o prima teza ridicola, revine dupa "pauza" cu una de top)?
Poate ne meritam soarta, poate asta e tara pe care o merita, o tara cu conducatori dementi, dezumanizati si bolnavi. Pentru cei care se mai simt inca sanatosi cred ca mai exista doar 2 solutii: o noua revolutie(problema e ca nu avem cu cine sa schimbam) sau cautarea fericirii pe alte meleaguri.
P.S.
1.Astept raspunsuri pentru studiu de caz.
2.Poate cei care se regasesc printre subiectii studiului de caz vor primi si niste burse de la statul roman(adika de la NOI) pentru "studiu intens".
Traim in Romania, inca....
luni, 29 martie 2010
profesionisti vs oportunisti
O postare dedicata in exclusivitate unui anumit "domn' profesor" un om de 2 parale, un pretins profesionist mai degraba iluzionist al bunului simt, un om, nu fara caracter, ci cu caracter murdar si perfid.
"Dumneavoastra" si numai "dumneavoastra" va dedic imaginea de jos, in care cred ca o sa va regasiti singur fara alte indicatii. Dupa cateva luni bune in care am colaborat si in care marturisesc ca nu am avut nimic de invatat, dupa niste luni bune in care v-ati demonstart cu varf si indesat caracterul parsiv si duplicitar nu pot decat sa va redau din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane paragraful dumneavoastra preferat PROFESIONIST = (persoana) care lucreaza intr-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregatiri corespunzatoare; si sa va mai spun ca in meseria dumneavoastra mai este necesar sa puneti suflet, dragoste si afectiune, adica trebuie sa mai fiti si OM, lucru care va este total necunoscut.
P.S. 1.Multumesc domnule Ieronim pentru completari care apropo au fost sterse, si va dezvalui in "premiera" sa nu va ganditi in mintea dvs la vreun "scandal". Persoana despre care am vorbit va este total necunoscuta.
P.S. 2. Pentru remarcile dvs am sa va ofer un miel cand ne vom intalni.
"Dumneavoastra" si numai "dumneavoastra" va dedic imaginea de jos, in care cred ca o sa va regasiti singur fara alte indicatii. Dupa cateva luni bune in care am colaborat si in care marturisesc ca nu am avut nimic de invatat, dupa niste luni bune in care v-ati demonstart cu varf si indesat caracterul parsiv si duplicitar nu pot decat sa va redau din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane paragraful dumneavoastra preferat PROFESIONIST = (persoana) care lucreaza intr-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregatiri corespunzatoare; si sa va mai spun ca in meseria dumneavoastra mai este necesar sa puneti suflet, dragoste si afectiune, adica trebuie sa mai fiti si OM, lucru care va este total necunoscut.
P.S. 1.Multumesc domnule Ieronim pentru completari care apropo au fost sterse, si va dezvalui in "premiera" sa nu va ganditi in mintea dvs la vreun "scandal". Persoana despre care am vorbit va este total necunoscuta.
P.S. 2. Pentru remarcile dvs am sa va ofer un miel cand ne vom intalni.
marți, 9 martie 2010
8 Martie de vanzare
8 martie, natura se trezeste la viata, primavara se instaleaza, peste tot numai zambete si totusi 8 martie este o zi "mai deosebita" dar de ce? a da este ziua femeii o zi in care trebuie sa ne aratam iubirea fata de femei, o zi in care nu trebuie sa fim morocanosi si sa cerem atentie ci dimpotriva trebuie sa punem femeia pe un piedestal si sa o consideram sfanta, trebuie sa ii aratam neaparat iubirea prin cumpararea de flori, martisoare, cioclata, inimioare, parfumele, pernute rosii cu un mesaj clar "I love you" ........dar de ce toate astea..............de ce sa pretuim femeile de langa noi doar odata pe an??? asta nu am sa inteleg niciodata, eu credeam ca trebuie sa iubim femeile de langa noi in fiecare zi, sa le pretuim, sa le rasfatam dar poate sunt eu misogin cine stie.
Astazi mi-a ajuns la ureche lucruri laudabile, politisti (militieni) oferind flori femeilor aflate in trafic, radare care vegheau numai barbatii aflati la volan, ce mai, o feerie de nedescris, insa altceva m-a entuziasmat si m-a facut sa cred ca mai exista pretuire fata de colaboratori, inca mai sper ca relatiile economice se bazeaza pe friendship, win win etc(doar pt cunoscatori :D ), 2 agentii de vanzari Mihai T. si Sandel C. au oferit flori doamnelor cu care au intrat in contact.............in acea zi. Bravo baieti foarte frumos din partea voastra. Ma asteptam ca la actiunea voastra sa ia parte si oameni aflati in companii mai mari, internationale, oameni profesionisti care isi castiga painea tocmai din aceste relatii inter-umane(prietenii stiu de ce ...........)
miercuri, 3 martie 2010
Am revenit odata cu primavara
Dupa o foarte foarte lunga pauza, am revenit mai relaxat, mai detasat, gata sa abordez noi subiecte lasand la o parte "dezvaluiri soc" care vizau o prea frumoasa organizatie care spre surprinderea unora isi continua cursul firesc.
Astazi voi incepe cu o poveste citita in ziarul Jurnalul National, o poveste romaneasca autentica, o poveste despre impozite, de ce nu avem bani de pensii, de ce avem mai multe Q7 decat gropi in asfaltul neaos romanesc, o poveste extraordinara.
sa citim.....
"Meseria asta nu se face pe chitanţe"
"Am fosta acasă la Regina Magiei Albe, Maria Câmpina." Aşa mi-a recomandat Maria Câmpina să-mi încep articolul şi îi urmez sfatul. Am întrebat-o despre necazurile pe care le vor rezolvate clienţii ei şi despre câştigurile pe care i le aduce vrăjitoria, acum, în plină criză economică. Am aflat că vrăjitoria e o meserie atât de veche, încât nu ai cum să contorizezi câştigul şi nici să pui impozit pe el.
În imensa ei casă cărămizie, situată vizavi de sediul Teatrului Masca de pe Bulevardul Bucureştii-Noi, era cald. Regina Magiei se uita la MTV. Ne invită în livingul mare, în mijlocul căruia tronează o masă cu margini aurite. La fel de aurite sunt şi braţele fotoliilor, de sub care se iţesc papuci de casă. Într-un colţ, câteva halate de baie atârnă de braţele unui cuier. De pe pereţi, ne privea înrămată de mai multe ori Regina Magiei Albe. Într-un alt tablou supradimensio¬nat stătea într-un jilţ soţul Reginei, domnul Traienică Pandeluş, de meserie judecător de pace.
Între tablouri sunt uşile dormitoarelor, toate cu număr. Numere aurite, precum cele ale camerelor de hotel. Maria Câmpina s-a mutat în această casă acum 2-3 ani. Am întrebat-o câte încăperi are noua locuinţă şi a reuşit să numere numai până la şapte. "Am făcut aşa, o casă de trăit, de odihnă, nu am vrut cu prea multe etaje." "Soţul ce maşină are?" "Un Q şapte de-ăla", spune ea ca şi cum ar vorbi despre o Dacie 1300. Un cal de lemn, pe care l-a primit cadou de la Romexpo, nu e decât un simbol a ceea ce a avut altădată: "Aici n-am mai putut să mai ţin cal şi căruţă".
Coroana din 500 de grame, papucii şi sceptrul, toate din aur, sunt depuse într-un seif la bancă, de teama hoţilor; aşa că Regina Magiei poartă astăzi o coroană din carton poleit. Îi atrage atenţia fotoreporterului să nu îi facă poze fără coroană pe cap. Nici ei, nici statuii ei de ipsos, din camera numită "altar".
În camera asta sunt toate ingredientele necesare unei magii reuşite şi Regina înşiră:
"Aiasme de la toate bisericile şi din alte ţări, tămâie, busuioc, statuia de ipsos a lui Isus Cristos, adusă cu avionul de la Ierusalim, două păpuşi din ceară din alte ţări care nu se face oriunde, buruieni: piripampac din India, numai de mine ştiută, tragănul pământului, pentru omul beţiu, un ghioc din mare, o coajă de cocos, pentru îndepărtarea magiei negre. Cu acesta la ureche, fac consultaţia şi dau leacul omului, năvalnic, iezact de la Ierusalim, pentru dragoste. Aia seamănă cu diavolul. Din India mi-a dat-o recompensă de ajutor. Uitaţi-vă ce picioare de necurat are! Asta e poza cu Papa, m-am întâlnit în Polonia cu el, am dat mâna, m-a binecuvântat. Uite sabie în chip de balaure, dată la concurs. Nu face oricine puterile la Regina Magiei Albe. Vor să înveţe multe de la ea, dar nu are harul ei." Totuşi, iarna degeaba ai har: "Pe timpul ăsta, nu mai face nimeni ritual, că balta e îngheţată", spune Regina Magiei Albe.
CULOAREA "VIOLETZĂ"
Regina Magiei mă întreabă dacă am auzit de Mihaela Geoană, cu "culorile alea", apoi îmi arată cum trebuie să-i pun întrebarea: "Regina Magiei Albe Maria Câmpina, a fost adevărat ce a simţit Mihaela Geoană cu culoarea violetă?". Tot după dictare scriu şi răspunsul: "Mihaela Geoană a simţit ceva, un gol în corpul ei, o simţire. N-a fost greşit ce a simţit. A existat acolo nişte sistemuri de lucrări, nişte ceasuri rele în timpul ăla. Ea s-a gândit la Traian Băsescu, dar nu a intrat Băsescu cu clarvăzători. Nu e de la Băsescu această culoare violetă, dar este altcineva care de ani de zile a fost invidiaţi familia Mircea Geoană şi a luptat foarte mult prin vrăji să nu ajungă Mircea Geoană mai sus. Deci e adevărat că au fost nişte probleme cu starea violetă de la altcineva de la care nu-i dau numele, decât numai secret. A lucrat prin magie neagră la cineva de ani de zile şi continuu se ţine de capul lor, să le facă numai rău. După ce a păţit semnul ăsta în timpul preşedinţiei care trebuia să ia, când a dat cuvintele ca să poată să iese pe loc i-a amuţit cu hipnotizare de magie neagră. Noroc a avut să iasă. Pe loc a pierdut. O cumpănă o să mai aibă în familie. Nu pot să divulg pentru toată lumea numele celui care a făcut rău. Cine vrea să afle îi spun în particular." Aici trebuie să ne oprim. Regina magiei mă pune să îi citesc ce am notat, să vadă dacă e "fermecător". Citesc. Aprobă. Spune mai departe.
ŞCOALA DE MAGIE
"Criza asta vine tot din ţări, vine şi din România. Dacă vrea să facă criză, criză face." Anul 2010 nu va însemna sfârşitul crizei. Aşa i s-a arătat Mariei Câmpina. Ne vom confrunta cu "inundaţii, secetă, ca un fel de foamete". Ea zice: "În seara de schimbarea anului am avut lucrare mare, rituale cu mare rugăciuni. Anul cu soţ aduce noroc la cei despărţiţi. Pentru asta nu m-am deplasat de revelion în altă parte. De obicei adunam fetele cu nepoţii şi mergeam la Sinaia, la Comarnic, stăteam câte trei zile."
Ghicitoarea spune că, o dată cu criza, i s-a împuţinat şi numărul de clienţi: "Acum nu prea mai vine, mă sună prin telefon şi le prezic. Care poate să ajungă, îi spun verbal în faţă. Îmi pun coroana de aur în puterea nopţii, când lucrez pentru oameni bolnavi, ipotenţi, care nu se mai iubeşte iubit cu iubită. Venind lumea la mine, ajutam în afaceri, în sporuri, care avea depresii şi nu mai judeca, copii cu părinţi care nu se mai înţelegea. Eu îndepărtam magia neagră de pe lume. Magia o practic de 45 de ani. Am şase fete, toate sunt cu puteri şi toate ajută. Asta nu e poezie, dacă n-ai harul ăsta nu poţi să faci". Mai are şi trei băieţi, dar numai fetele pot fi vrăjitoare. "Genul masculin nu are permisiunea. Maica Domnului e una. Bărbaţii nu naşte."
Maria Câmpina şi-a căpătat titlul de Regină în străinătate, în India, unde a fost "audiată" de 120 de vrăjitoare: "Am avut nişte testuri care eu le-am rezolvat. Am primit cadouri: saraiuri, batice, rochii
în franjuri, negru, grena. La lucrarea din noapte mă îmbrac numai în alb. Pe locul întâi sunt rămasă eu".
Tocmai când Regina Magiei îmi vorbea despre intenţia ei de a organiza un congres de vrăjitoare, când se va mai încălzi, congres la care va face lucrări pentru binele ţării şi va da diplome vrăjitoarelor de ispravă, dintr-un cotlon s-a auzit o voce feminină, în genul celor de la dispeceratele de taxi, care anunţă: "Alo, Regina Magiei Maria Câmpina, vă rog răspundeţi la telefon!".
După o clipă de uimire, în care am căutat cu ochii femeia angajată să spună asta, mi-am dat seama că aşa sună telefonul Reginei. După ce l-a expediat repede pe interlocutor, explicându-i că e cu cineva de la "telejurnal", Maria Câmpina ne-a vorbit şi despre intenţia ei de a deschide o şcoală de vrăjitorie: "În şcoala asta o să primim chiar şi fete de la 10 ani. Le pregătim în lucrare, să prindă putere, să moştenească mai îniante. Este destui care să vină, cam 80, şi eleve, şi în vârstă".
Jurnalul.ro
Astazi voi incepe cu o poveste citita in ziarul Jurnalul National, o poveste romaneasca autentica, o poveste despre impozite, de ce nu avem bani de pensii, de ce avem mai multe Q7 decat gropi in asfaltul neaos romanesc, o poveste extraordinara.
sa citim.....
"Meseria asta nu se face pe chitanţe"
"Am fosta acasă la Regina Magiei Albe, Maria Câmpina." Aşa mi-a recomandat Maria Câmpina să-mi încep articolul şi îi urmez sfatul. Am întrebat-o despre necazurile pe care le vor rezolvate clienţii ei şi despre câştigurile pe care i le aduce vrăjitoria, acum, în plină criză economică. Am aflat că vrăjitoria e o meserie atât de veche, încât nu ai cum să contorizezi câştigul şi nici să pui impozit pe el.
În imensa ei casă cărămizie, situată vizavi de sediul Teatrului Masca de pe Bulevardul Bucureştii-Noi, era cald. Regina Magiei se uita la MTV. Ne invită în livingul mare, în mijlocul căruia tronează o masă cu margini aurite. La fel de aurite sunt şi braţele fotoliilor, de sub care se iţesc papuci de casă. Într-un colţ, câteva halate de baie atârnă de braţele unui cuier. De pe pereţi, ne privea înrămată de mai multe ori Regina Magiei Albe. Într-un alt tablou supradimensio¬nat stătea într-un jilţ soţul Reginei, domnul Traienică Pandeluş, de meserie judecător de pace.
Între tablouri sunt uşile dormitoarelor, toate cu număr. Numere aurite, precum cele ale camerelor de hotel. Maria Câmpina s-a mutat în această casă acum 2-3 ani. Am întrebat-o câte încăperi are noua locuinţă şi a reuşit să numere numai până la şapte. "Am făcut aşa, o casă de trăit, de odihnă, nu am vrut cu prea multe etaje." "Soţul ce maşină are?" "Un Q şapte de-ăla", spune ea ca şi cum ar vorbi despre o Dacie 1300. Un cal de lemn, pe care l-a primit cadou de la Romexpo, nu e decât un simbol a ceea ce a avut altădată: "Aici n-am mai putut să mai ţin cal şi căruţă".
Coroana din 500 de grame, papucii şi sceptrul, toate din aur, sunt depuse într-un seif la bancă, de teama hoţilor; aşa că Regina Magiei poartă astăzi o coroană din carton poleit. Îi atrage atenţia fotoreporterului să nu îi facă poze fără coroană pe cap. Nici ei, nici statuii ei de ipsos, din camera numită "altar".
În camera asta sunt toate ingredientele necesare unei magii reuşite şi Regina înşiră:
"Aiasme de la toate bisericile şi din alte ţări, tămâie, busuioc, statuia de ipsos a lui Isus Cristos, adusă cu avionul de la Ierusalim, două păpuşi din ceară din alte ţări care nu se face oriunde, buruieni: piripampac din India, numai de mine ştiută, tragănul pământului, pentru omul beţiu, un ghioc din mare, o coajă de cocos, pentru îndepărtarea magiei negre. Cu acesta la ureche, fac consultaţia şi dau leacul omului, năvalnic, iezact de la Ierusalim, pentru dragoste. Aia seamănă cu diavolul. Din India mi-a dat-o recompensă de ajutor. Uitaţi-vă ce picioare de necurat are! Asta e poza cu Papa, m-am întâlnit în Polonia cu el, am dat mâna, m-a binecuvântat. Uite sabie în chip de balaure, dată la concurs. Nu face oricine puterile la Regina Magiei Albe. Vor să înveţe multe de la ea, dar nu are harul ei." Totuşi, iarna degeaba ai har: "Pe timpul ăsta, nu mai face nimeni ritual, că balta e îngheţată", spune Regina Magiei Albe.
CULOAREA "VIOLETZĂ"
Regina Magiei mă întreabă dacă am auzit de Mihaela Geoană, cu "culorile alea", apoi îmi arată cum trebuie să-i pun întrebarea: "Regina Magiei Albe Maria Câmpina, a fost adevărat ce a simţit Mihaela Geoană cu culoarea violetă?". Tot după dictare scriu şi răspunsul: "Mihaela Geoană a simţit ceva, un gol în corpul ei, o simţire. N-a fost greşit ce a simţit. A existat acolo nişte sistemuri de lucrări, nişte ceasuri rele în timpul ăla. Ea s-a gândit la Traian Băsescu, dar nu a intrat Băsescu cu clarvăzători. Nu e de la Băsescu această culoare violetă, dar este altcineva care de ani de zile a fost invidiaţi familia Mircea Geoană şi a luptat foarte mult prin vrăji să nu ajungă Mircea Geoană mai sus. Deci e adevărat că au fost nişte probleme cu starea violetă de la altcineva de la care nu-i dau numele, decât numai secret. A lucrat prin magie neagră la cineva de ani de zile şi continuu se ţine de capul lor, să le facă numai rău. După ce a păţit semnul ăsta în timpul preşedinţiei care trebuia să ia, când a dat cuvintele ca să poată să iese pe loc i-a amuţit cu hipnotizare de magie neagră. Noroc a avut să iasă. Pe loc a pierdut. O cumpănă o să mai aibă în familie. Nu pot să divulg pentru toată lumea numele celui care a făcut rău. Cine vrea să afle îi spun în particular." Aici trebuie să ne oprim. Regina magiei mă pune să îi citesc ce am notat, să vadă dacă e "fermecător". Citesc. Aprobă. Spune mai departe.
ŞCOALA DE MAGIE
"Criza asta vine tot din ţări, vine şi din România. Dacă vrea să facă criză, criză face." Anul 2010 nu va însemna sfârşitul crizei. Aşa i s-a arătat Mariei Câmpina. Ne vom confrunta cu "inundaţii, secetă, ca un fel de foamete". Ea zice: "În seara de schimbarea anului am avut lucrare mare, rituale cu mare rugăciuni. Anul cu soţ aduce noroc la cei despărţiţi. Pentru asta nu m-am deplasat de revelion în altă parte. De obicei adunam fetele cu nepoţii şi mergeam la Sinaia, la Comarnic, stăteam câte trei zile."
Ghicitoarea spune că, o dată cu criza, i s-a împuţinat şi numărul de clienţi: "Acum nu prea mai vine, mă sună prin telefon şi le prezic. Care poate să ajungă, îi spun verbal în faţă. Îmi pun coroana de aur în puterea nopţii, când lucrez pentru oameni bolnavi, ipotenţi, care nu se mai iubeşte iubit cu iubită. Venind lumea la mine, ajutam în afaceri, în sporuri, care avea depresii şi nu mai judeca, copii cu părinţi care nu se mai înţelegea. Eu îndepărtam magia neagră de pe lume. Magia o practic de 45 de ani. Am şase fete, toate sunt cu puteri şi toate ajută. Asta nu e poezie, dacă n-ai harul ăsta nu poţi să faci". Mai are şi trei băieţi, dar numai fetele pot fi vrăjitoare. "Genul masculin nu are permisiunea. Maica Domnului e una. Bărbaţii nu naşte."
Maria Câmpina şi-a căpătat titlul de Regină în străinătate, în India, unde a fost "audiată" de 120 de vrăjitoare: "Am avut nişte testuri care eu le-am rezolvat. Am primit cadouri: saraiuri, batice, rochii
în franjuri, negru, grena. La lucrarea din noapte mă îmbrac numai în alb. Pe locul întâi sunt rămasă eu".
Tocmai când Regina Magiei îmi vorbea despre intenţia ei de a organiza un congres de vrăjitoare, când se va mai încălzi, congres la care va face lucrări pentru binele ţării şi va da diplome vrăjitoarelor de ispravă, dintr-un cotlon s-a auzit o voce feminină, în genul celor de la dispeceratele de taxi, care anunţă: "Alo, Regina Magiei Maria Câmpina, vă rog răspundeţi la telefon!".
După o clipă de uimire, în care am căutat cu ochii femeia angajată să spună asta, mi-am dat seama că aşa sună telefonul Reginei. După ce l-a expediat repede pe interlocutor, explicându-i că e cu cineva de la "telejurnal", Maria Câmpina ne-a vorbit şi despre intenţia ei de a deschide o şcoală de vrăjitorie: "În şcoala asta o să primim chiar şi fete de la 10 ani. Le pregătim în lucrare, să prindă putere, să moştenească mai îniante. Este destui care să vină, cam 80, şi eleve, şi în vârstă".
Jurnalul.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)