marți, 17 ianuarie 2012

Trenul de Husi: cronica unui faliment anuntat!



DE RETINUT! "Începând cu data de 14.01.2012, trenul în gara Husi devine amintire"! Iatã cât de simplu, printr-o singurã frazã, se poate anunta sfârsitul unei istorii de 130 de ani! Acum trei zile, la ora 17, 35, "Trenuletul de Husi" a pãrãsit pentru totdeauna "orasul dintre vii".

Ultimii ceferisti rãmasi în garã fãceau ieri cronica unui... faliment anuntat: "Domnilor cetãteni, timp de 130 de ani, de la Crasna la Husi, au circulat trenuri de cãlãtori, marfã si mixte. Rãzboaiele, calamitãtile naturale, alunecãrile de teren, inundatiile, cutremurele sau fel de fel de orânduiri politice, nu au reusit sã opreascã sosirea si plecarea spre si din orasul dintre vii a trenului. Dimpotrivã, s-a vrut dezvoltarea acestuia...".

Mai-marii cãilor ferate au decis: din data de 14 ianuarie 2012, linia Crasna - Husi se închide! Printr-o circularã cu continutul sec, cei sapte angajati rãmasi în garã au fost anuntati simplu cã trenul îsi va înceta activitatea, iar soarta lor rãmâne "în analizã". Oamenii auziserã câteva zvonuri în acest sens, se mai spusese cã trenul merge... în pagubã, dar întotdeauna parcã mai exista o sperantã. Nu si la începutul acestui an, când s-a decis ca, din pricina ineficientei, activitatea sã fie încheiatã. "Am primit în data de 9 ianuarie o informare prin care ni se spunea care sunt mãsurile. Stiam si noi câte ceva, se tot zvonise, dar eram convinsi cã un oras ca Husul si atâtea comune din jur, nu pot fi lãsate fãrã acest mijloc de transport. Dar, iatã cã a venit si ziua asta!", spune Victor Prepelitã, unul dintre cei sapte angajati din garã. De 22 de ani, sustine el , are acest loc de muncã si, din pricina unui atasament lesne de înteles, vrea acum sã trimitã o petitie cãtre Ministerul Transporturilor: "Eu cred cã, dacã semnãm cât mai multi, cei care avem nevoie de acest mijloc de transport, ei vor repune în functiune trenul".

Pagubã la combustibil si la cãlãtori!

BILANT NEGATIV Situatia însã pare ceva mai complicatã, dacã se pune în discutie randamentul acestui mijloc de transport. Regionala Iasi a fãcut numeroase evaluãri din care a reiesit cã activitatea este una extrem de neprofitabilã. Fiecare rutã Crasna - Husi presupune consumul a aproximativ 200 litri de motorinã, iar numãrul cãlãtorilor era întotdeauna mult sub asteptãri. Unele dintre motivele pentru care cãlãtorii preferau microbuzele în locul trenului, le spun chiar ceferistii de la Husi: "Cel mai rãu era cu orele la care erau fixate cursele. Lumea nu avea legãturi bune la orele la care era nevoie. Se astepta mult, apoi se mai mergea si greu. De exemplu, de la Husi la Cretesti sunt 13 kilometri: cu trenul faci jumãtate de orã, iar cu masina 10 minute. Plus cã nici conditiile din vagoane nu erau multumitoare", spune Victor Prepelitã. Mai adaugã apoi cã "au fost si zile mai bune". "Sã stiti cã erau si zile când mergea treaba: aveam duminica, în jur de 70 de studenti care mergeau la Iasi, la facultate. În perioada estivalã, aveam vânzãri mari de bilete cãtre Constanta sau Bucuresti... Nu trebuia sã închidã statia. E pãcat! Poate facem petitia si ne aduce mãcar un motor mai mic, pentru nevoia zonei". Evident, angajatii rãmasi la gara Husi cunosc si situatia reprosurilor prin care s-a subliniat faptul cã din "bietul tren" de Husi se mai fura combustibil, iar cãlãtorii mai mergeau si..."cu nasul", lucruri care adânceau paguba la fiecare bilant al activitãtii. Despre asta, însã, ceferistii vorbesc putin: "Stim si problema aceasta, dar cei care se stiu vinovati, cã sunt si care fãceau treburi din acestea, sã rãspundã....", spune Victor Prepelitã.

"I-am fãcut repede o pozã cu telefonul, zic, poate o fi ultima datã când îl vedem"!

SENTIMENTALI Omul aratã apoi o fotografie fãcutã "Trenuletului de Husi", la ultima sa plecare. "Uitati-l! Când a plecat pe 14 ianuarie din garã, pentru ultima datã, i-am fãcut repede o pozã cu telefonul. Zic, poate o fi ultima datã când îl vedem". La auzul acestor vorbe, casiera varsã câteva lacrimi. "Ea este Ciortescu Iuliana, casiera noastrã. Si dânsa are vechime multã. Si ea i-a fãcut pozã la tren. Cine stie dacã vom reusi ceva cu petitia... Ea va mai sta sigur 3 luni aici si va mai vinde bilete în regim de agentie, dar nu pe ruta Crasna - Husi".

Este posibil sã fie preluatã statia de cãtre un operator privat!

VARIANTE Existã însã date care aratã cã linia va fi luatã de un operator privat, iar unele confirmãri oficiale aratã cã linia Crasna - Husi a fost scoasã deja la licitatie, pe 22 decembrie 2011. "S-ar putea sã vinã un privat, am auzit cã s-a scos la licitatie aceastã linie, dar sigur nu stim nimic", spun angajatii gãrii Husi. Între timp, spun ei, se ocupã de strângerea de semnãturi. Au deja 100, iar cine vrea sã îi ajute în acest sens, este asteptat la Biroul de Miscare din garã. "Voi mai merge si eu prin sate, prin oras, pe la toatã lumea, poate mai semneazã. Vrem ca Ministerul sã vadã cã e nevoie de acest tren", sustine Victor Prepelitã.

Mesajul ceferistilor de la Husi!

APEL "Domnilor cetãteni, timp de 130 de ani, de la Crasna la Husi, au circulat trenuri de cãlãtori, marfã si mixte. Rãzboaiele, calamitãtile naturale, alunecãrile de teren, inundatii, cutremure, fel de fel de orânduiri politice, nu au reusit sã opreascã sosirea si plecarea spre si din orasul dintre vii a trenului, dimpotrivã, s-a vrut dezvoltarea acestuia. În tot acest timp, am servit pentru deplasarea a milioane de oameni în toatã tara si nu numai. În perioada comunistã, periodã în care transportul pe calea feratã a cunoscut cea mai înfloritoare dezvoltare, cetãtenii orasului si ai comunelor arondate beneficiau de legãturi directe cu capitala. Muncitori, elevi, studenti, pensionari, au beneficiat de transportul pe calea feratã. Dacã pânã în 1990 transportul pe calea feratã s-a transportat permanent, din acest an începe regresul, la fel ca întrega economie nationalã. Începând cu data de 14.01.2012, trenul în gara Husi devine amintire. Apelãm la toti cetãtenii care sunt afectati de întreruperea circulatiei pe linia Crasna - Husi sã se alãture în demersul nostru, în speranta cã vom reusi readucerea trenului la Husi. La Biroul de Miscare se gãseste un tabel nominal cu cetãtenii care doresc deja acest lucru".

sursa:vrn.ro

luni, 26 decembrie 2011

Colindul lui Stefan cel Mare si Sfant

Cautand de ceva vreme pe internet colinde pe internet am remarcat unul senzational, vi-l impartasesc si voua. Craciun Fericit

duminică, 27 noiembrie 2011

Paradisul fiscal de la Grajduri. Vezi care sunt afacerile de milioane ale rromilor din Iaşi


Businessurile cu metale şi minereuri metalice, comerţul cu lemn sau materiale de construcţii sunt doar câteva dintre afacerile care înfloresc în comuna Grajduri, în ciuda crizei economice.

O mână de firme aparţinând locuitorilor din Grajduri învârte cifre de afaceri care i-ar face invidioşi chiar şi pe cei mai cunoscuţi patroni de companii din Iaşi. Firme precum Fery Boss SRL, aparţinând chiar bulibaşei din comună, Real Boss sau Elegant Business sunt doar câteva dintre societăţile care au sediul în Grajduri şi reuşesc să câştige un profit impresionant chiar şi pe timp de criză.

Firma bulibaşei Ferdinand Stănescu, cu un capital social de doar 500 de lei, a avut cel mai impresionant profit brut din cele trei companii. Conform ultimului bilanţ depus la Ministerul Finanţelor, profitul brut al bulibaşei a fost de 127.829 de lei. Cifra de afaceri a acestuia este una impresionantă. În businessul cu comerţul cu ridicata al metalelor şi minereurilor metalice omul de afaceri Ferdinand Stănescu a rulat nu mai puţin de 1.165.375 de lei.

Şeful rromilor din Grajduri a fost, de altfel, desemnat recent şi unul dintre cei mai bogaţi etnici din ţară. Acesta a început să facă avere imediat după Revoluţie. Atunci a început să cumpere tablă şi fier vechi de la Sidex Galaţi pe care o vindea mai scump. În prezent, prin firma sa, specializată în negoţ cu utilaje grele, el cumpără utilaje din ţară, le recondiţionează şi le vinde mai scump în străinătate. „Eu mă bucur că sunt în topul milionarilor, dar, dacă aş avea banii aştia, aş dansa hora în Piaţa Unirii. Muncesc mult, sunt băiat comerciant din '90 şi până în prezent", declara luna aceasta Ferdinand Stănescu jurnaliştilor de la Adevărul.

Cu toate acestea, necazurile nu l-au ocolit nici pe cel mai bogat rrom din Iaşi. Firma patronată de acesta a intrat pe data de17 noiembrie în procedura de dizolvare cu lichidare şi radiere. Pe lângă profitul considerabil, aceasta avea şi datorii totale în valoare de 5,4 milioane de lei.

O altă companie din Grajduri care reuşeşte să facă un profit de invidiat pe timp de criză este Elegant Business SRL. Firma ar fi trecut neremarcată dacă la începutul acestei toamne nu ar fi fost implicată într-un proces în care compania Dedeman îi solicita executarea silită, alături de Build Corp Prefabricate, firmă deţinută de dezvoltatorul proiectului Palas. Cifra de afaceri pe anul trecut a companiei din Grajduri a fost de 952.976 de lei, bani obţinuţi din comerţul cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţii.

Cea de-a treia firmă care îşi are sediul în „paradisul fiscal" de la Grajduri este Real Boss SRL. Cu un capital social de doar 200 de lei, ultimul bilanţ al firmei arată o cifră de afaceri de 1.040.930 de lei şi un profit de 9.549 de lei tot din activităţi de comerţ cu lemn şi materiale de construcţii.

Conform datelor de la Ministerul Finanţelor, pe numele Stănescu apar în Iaşi câteva sute de firme şi persoane fizice autorizate. Multe dintre acestea, însă, se află în procedura de radiere sau de insolvenţă.



preluare http://www.adevarul.ro/locale/iasi/

joi, 17 noiembrie 2011

Un idol etern....


Personajele actuale al mapamondului fotbalistic sunt reprezentate de CR7, Guoardiola, Mourinho sau superstarul Messi si asemanarea sa cu Maradona, eu insa vreau sa va reamintesc despre un super jucator, un idol al generatiei mele de copii care bateau mingea in spatele blocului...........DOAR PENTRU CUNOSCATORI!!!


Este unul dintre cei mai importanţi atacanţi din istoria fotbalului şi simbol al unei dintre cele mai titrate echipe din lume. La 36 de ani, anunţă că vrea să mai joace până la 40 de ani şi mărturiseşte că avea în camera din casa părintească un poster cu idolul copilăriei, francezul Michel Platini, dar şi cu formaţiile preferate. El este Alessandro Del Piero, atacantul de legendă al lui Juventus, care a decis să facă publice în cotidianul spaniol El Pais poze din arhiva personală, dar şi amănunte pe care nu le-a mai divulgat până în prezent.
- Când eram mic, aveam probleme cu integrarea între ceilalţi copii, deoarece eram foarte timid. De aceea mă jucam singur pe plajă. Încă sunt sfios, dar atunci era mult mai dificil de suportat acel sentiment de singurătate.



- Aveam acasă postere cu Platini, U2, Genesis, Michael Jackson şi Dire Straits. Încă sunt acolo, ca şi bicicleta veche de 50 de ani pe care am primit-o în clasa I. Era fantastică, avea frână de picior, o foloseam ca pe o motocicletă.

- Nu aveam nicio idee despre ce aş putea fi în afară de fotbalist. Ţin minte că într-o zi, profesoara de la şcoală ne-a pus să scriem ce vrem să devenim. Am scris electrician, ca tatăl meu, şofer de camion, pentru că îmi plăcea să călătoresc şi bucătar, pentru că îmi place să mănânc. Visul meu dintotdeauna a fost, însă, să joc fotbal, dar nu am scris asta niciodată pe o foaie.

- Sportul care mă încântă, în afara fotbalului, este rugby-ul. M-am uitat la toate meciurile, în afara finalei, pentru că am avut antrenament atunci. Intonarea imnurilor, pregătirea meciurilor...mi se făcea pielea de găină.

- Jucam fotbal pe stradă doar după ce îmi făceam temele şi până se întuneca. Nu aveam voie afară după lăsarea întunericului. De aceea, tata scotea uneori maşina din garaj şi îmi făcea spaţiu ca să mă manifest acolo. În lunile de vară, la ţară, eram scăpat de sub control, jucam toată ziua fotbal pe câmp şi veneam acasă doar la cină.

- Stadionul care şi-a păstrat un loc în inima mea este Santiago bernabeu, pentru emoţia pe care mi-a creat-o. De asemenea, m-am simţit extraordinar pe Old Trafford, o emblemă a fotbalului, dar şi la Glasgow sau pe Anfield.

- Ibrahimovic nu a fost aproape de o bătaie cu antrenorul când juca pentru Juventus, dar era aproape de o încăierare cu un jucător. Nu, nu era vorba de mine, pentru că l-aş fi bătut (râde). El este un tip liniştit, de regulă, însă pe teren se aşteaptă ca toţi colegii să se ridice la valoarea lui şi de aici irascibilitatea de care dă dovadă câteodată.

luni, 14 noiembrie 2011

Comasarea democratiei.

De mai bine de un an de zile nu am mai postat nimic pe acest blog din mai multe motive care nu merita precizate aici dar aceasta perioada se termina brusc chiar acum deoarece nu mai suport ca actuala clasa politica (portocalie sau nu) sa ne trateze cu o nesimtire crasa.
Am aflat cu o oarecare surprindere ca PDL_ul va propune comasarea alegerilor locale din vara anului 2012 cu cele din toamna aceluiasi an. Aceasta informatie ne-a fost dezvaluita de primul papagal basist, de nimeni pe nume, de purtatorul de cuvant al PDl_ului, ILUSTRUL Sever Voinescu. Motivele oficiale ale puterii portocalii au fost cele de ordin finaciar, cica s-ar economisi in jur de 30 de mil de euro adica undeva 0,00002% din PIB. Domnilor portocalii eu as fi de parere sa anulam toate alegerile din tara asta, fie ele locale, parlamentare, presidentiale; VA DA-TI SEAMA CATA ECONOMIE AM FACE BUGETULUI STATULUI! Sa il numim pe eternul "conducator de vase" presedinte, premier si ce o mai vrea el , pe viata. Sa fie scris cu oi portocalii pe toate dealurile SA TRAIASCA, SA INFLOREASCA, etc. Asa cred ca vom iesi din criza si vom trai fericiti si ne vom avea ca fratii in tara lui Base-Udrea.
In acelasi timp am vazut ca micul Victoras ii doreste "raul" lui "Mihaela dragostea mea", cu siguranta ca in jocurile aceastea politice sunt implicate o multime de persoane si institutii(secrete sau nu), ceea ce imi displace este ca opozitia in Romania nu prea mai exista. Domnilor ce vrea sa faca base acum este atac la ideea de stat de drept, pur si simplu ei nu vor sa joace dupa regulile democratiei, nu mai respecta nimic, nu mai au nici un Dumnezeu. TREZITI-VA!!!!!






P.S. Melodia pentru Geoana chiar ii se potriveste ;)

vineri, 5 noiembrie 2010

Adio Adrian Paunescu!!

Astazi a trecut in nefiinta poetul, publicistul, textierul și omul politic Adrian Paunescu. Din aceste multe titulaturi, poporul roman trebuie sa il pastreze in amintire mai ales, drept cel mai mare nationalist roman contemporan. Un om care si-a dedicat viata unui crez national, un om care a aprins o Flacara pe care nu au putut-o stinge nici liderii comunisti si nici chiar actualii politicieni care i-au luat pe nedrept( dupa cum spune chiar insasi poetul) 15% din dreptul sau de proprietate, de viata, de libertate. A intretinut vie Flacara Romaniei Mari, ca un soldat demn si mandru al unui popor inimos, a insufletit credinte ale unor mari ostasi ai neamului romanesc Avram Iancu, Stefan cel Mare, Tudor Vladimirescu etc.
Dumnezeu sa te aiba in grija maestre, vei ramane printre noi cu poeziile tale si te asiguram ca Flacara ta aprinsa cu multi ani in urma, nu se va stinge NICIODATA.

20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București.








Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.